Pregătirea mentală a contat mai mult ca cea fizică

Da, am reusit sa alerg semimaratonul! Intr-o dimineata ploioasa de Octombrie, ca sa fiu si mai exacta in prima dimineata ploioasa de toamna, pe 9, pe la 9:00, am pornit spre Piata Alba Iulia, insotita de sotul meu si de Karl, pentru a lua startul in cursa de 21,097 km. Ploua marunt, dar macar nu batea vantul. L-am intrebat pe sotul meu daca, tinand cont de lipsa de antrenament, am vreo sansa de a trece linia de sosire, la care el mi-a dat singurul raspuns pe care-l asteptam: "Da! Totul tine de will power (m-a mintit el zambind, crezand ca nu ma vor tine genunchii pana la final)". El stia ca in ultimele 11 luni m-am accidentat de 4 ori, la ambele glezne si la ambii genunchi, mai stia ca in urma cu o saptamana am alergat doar 3 km in Herastrau si ca cea mai lunga distanta pe care o alergasem era de 6,5 km, pe banda, in noiembrie anul trecut.
Am experimentat tot felul de emotii de-a lungul alergarii chiar si teama de crampe in talpa sau la gamba. Pantofii de alergat si sosetele erau atat de ude incat degetelele mi-au fost permanent reci si pielea lor era incretita din cauza umezelii. Ce m-a tinut in cursa? O himera! Linia de finish si bucuria de a o calca! Pe la km 14 l-am sunat pe cumnatul meu sa-i spun ca alerg (alergasem impreuna, in iulie, 2,5 km pe stadionul Constanta) si ca mi-ar prinde o vorba buna. Mi-a spus sa respir, sa respir de parca as trage cea mai mare gura de aer si daca o sa respir o sa termin cursa. Asa am facut! Pe la km 16 stiam ca mai sunt 5 km si mi-am amintit ca in urma cu 3 luni alergasem in Cismigiu 5 km pe o caldura torida. Asa ca am continuat sa ma gandesc la linia de sosire si parca ma napadeau lacrimi de bucurie! Pe la km 19 vazand linia de sosire si ca traseul ne directioneaza in directia opusa mi s-a parut o rautate. Asa ca mi-am setat Prodigy in casti si am continuat. Am trecut linia de sosire pe melodia celor de la Prodigy care se pare ca nu intamplator era si este ring tonul telefonului meu mobil. Ei bine da, se poate! Am avut un vis, o himera, aceea de a trece linia de sosire si asta m-a motivat sa pun stang, drept, stang si sa dau din brate pana la final!