Deși este vacanță preocuparea noastră față de educația copiilor noștri, cât și a noastră, a adulților, ar trebui să fie la lucru. Unde mai pui că educația nici măcar nu se pensionează. Educația este precum respirația.
Am citit un articol, foarte documentat, pe care vreau să-l împărtășesc cu voi.
Iată un pasaj: ” Manualele abundă în stereotipuri și modele
dihotomice:
Manualele de ciclu primar utilizează excesiv stereotipizarea prezentând o realitate în
alb vs. negru,
bine vs. rău,
feminin vs. masculin,
tineri vs. vârstnici, etc.
Personajele sunt puternic stereotipizate:
bunicii sunt sedentari, au ochelari și nu aud bine;
femeile sunt mai ales mame care pregătesc masa, învățătoare sau doctorițe
– în timp ce bărbații apar într-o diversitate de meserii, dar prea puțin ca tați;
oamenii sunt în general fie buni și frumoși (frumusețea fiind relevantă mai ales pentru femei),
fie răi și urâți.
Există foarte puține propuneri vizuale sau de conținut nonstereotip sau contrastereotip – menite să contribuie la dezvoltarea unei gândiri reflexive și critice legate de lumea reală în care cei mici trăiesc, o lume în permanentă schimbare, plină de nuanțe, contradicții și dileme morale.”
restul articolului îl puteți citi aici:
http://bit.ly/1HKuLwa
Cred că suntem de acord că datorită tehnologiei avem acces la un nivel nemaiîntâlnit de informații.
Ritmul rapid în care omenirea este nevoită să se schimbe trebuie să fie umăr la umăr cu ritmul de adaptare la noile schimbări.
Care-i direcția în care omenirea are de muncit cel mai mult? Omenia! Aceasta este direcția!
Această trăsătură specifică oamenilor care în mintea noastră n-are o definiție clară, nu este un termen precis definit (precum câteva versuri din imn, o rugăciune sau un refren preferat).
Și ce este omenia?
Ei bine este un complex de calități alese, proprii unei persoane, manifestate prin:
- purtare blândă
- purtare înțelegătoare
- atitudine cuviincioasă
- purtare respectuoasă
față de cei pe care-i cunoaștem cât și față de cei pe care nu-i cunoaștem, față de cei care se poartă cu dragoste față de noi cât și pentru cei care nu o fac.
De ce sunt necesare aceste adaptări în purtarea noastră? Pentru a evolua ca specie umană (Războiul este o lipsă de imaginație - Adrienne Rich).
Ia imaginați-vă că am refuza să ne adaptăm purtarea? Ce s-ar întâmpla într-un deceniu sau doi cu noi, societatea românească?
Cum ar fi ca prin medierea și rezolvarea problemelor din societatea noastră, noi românii să dăm un exemplu demn de urmat altor societăți care sunt încercate de probleme?
Cum ar fi să se predea la școală omenia și altruismul, pe tot parcursul ciclului școlar, până la cel universitar?
Cum ar fi să se organizeze colocvii cu părinții, pentru a-i învăța și pe ei despre omenie, altruism, compasiune, empatie, dragoste, alimentație?
Cum să fie? Posibil!
O vară luminoasă și cu ochii deschiși să avem!
Gânduri înțelepte și o viață pe măsura lor :)
