Trecutul, seria de evenimente asupra carora nu mai putem interveni

Trecutul fiecarui om este o serie de evenimente asupra carora acesta nu mai poate interveni. M-am gandit de multe ori daca as putea schimba ceva din trecut si am ajus la concluzia ca nu. Asa ca m-am decis sa traiesc prezentul al carui trecut doresc sa mi-l amintesc.
Cum putem trai prezentul care ne poate genera amintiri mai frumoase? In primul rand cred ca trebuie sa fim constienti si sa incetam sa ne prefacem neputinciosi. Luand controlul asupra mintii noatre vom reusi sa identificam rutinele care nu mai lucreaza in folosul nostru si in acest fel le putem elimina pe cele ce ne saboteaza. Daca suntem nemultumiti de rezultatele pe care le obtinem in viata de zi cu zi trebuie doar sa schimbam actiunile pe care le facem. Orice schimbare genereaza schimbare, asa ca trebuie sa constientizam care schimbari au generat rezultatele dorite si sa le sortam de cele care au generat rezultate nedorite. In felul acesta vom putea lua decizii mai intelepte. Cand schimbam ceva in comportamentul nostru apar asteptarile, ne asteptam ca ceilalti sa se comporte intr-un anumit fel. Daca asteptarile nu sunt cele dorite inseamna ca schimbarea trebuie ajustata. Cand vom obtine rezultatele dorite vom sti ca a functionat.
Ramane doar sa ne intrebam ce ne dorim. Apoi sa fim mai agili in folosirea simturilor, sa ne folosim de ele, sa le trimitem in recunoastere, sa fim constienti ca le avem. In functie de raportul generat de simturile noastre (vederea, auzul, simtul tactil, mirosul, gustul) putem sa devenim flexibili in comportamentul pe care-l afisam. Atat timp cat rezultatele pe care ni le dorim pot depinde si de actiunile altor persoane trebuie sa crestem relatiile cu cei in cauza. Asa ca trebuie sa ne adaptam limbajul verbal si corporal in functie de cel afisat de cei cu care interactionam.
Cercetatorii au demonstrat ca 70% din comunicare este non-verbala, deci orice gesticulare este tradusa incostient de interlocutorul nostru si capata inteles. Presupozitiile pe care le facem uneori pot genera rezultate nedorite si deseori ne aflam in situatia in care ne spunem "Daca as fi spus asta in loc de asta; Daca as fi reactionat asa in loc de asa; etc". De aceea ne trezim in situatia imediata de a ne dori sa fi facut o alta presupozitie, deja existenta in subconstientul nostru, dar pe care nu am accesat-o suficient de rapid. De aceea daca invatam ceva din fiecare lucru care nu ne-a reusit si nu ne grabim sa-l catalogam ca esec vom avea placuta surpriza de a obtine ceea ce la un moment dat parea imposibil. O abordare diferita genereaza un rezultat diferit, iar daca nu este cel dorit incearca o noua abordare!

Ieri hrană pentru corp, azi hrană pentru spirit

In ultima vreme mi-am aruncat cate un ochi pe la emisiunile de gatit si un cuvant mi s-a intiparit in minte: Dorada! Asa ca ieri m-am comportat ca o victima exemplara cazuta  marketingului si am achizitionat 2 pesti. Mi-am aruncat eu o privire pe la pestiucii proaspat curatati si am am dedus ca si Dorada respecta regula. Ajunsa acasa si pusa pe gatit am constatat ca nu erau curatati pe dinauntru. Sotul meu a parasit zona sub pretextul de a nu-si pierde pofta de mancare iar eu am bodoganit pana am reusit sa-i curat. I-am asezonat cu ulei de masline, sare, piper, usturoi, zeama de lamaie, vin alb, patrunjel si caperne si i-am servit pe un pat de cartofi la cuptor cu ceapa rosie, unt si foi de dafin si cu o mica garnitura de spanac cu ciuperci. Un deliciu!

Un alt nume promovat in cercul meu de prieteni alergatori m-a determinat sa-mi doresc sa ma asociez cu el. CASIOPEEA sustine femeile care au fost diagnosticate cu cancer la san si anul acesta a organizat  cel de al doilea cros, reusind sa reuneasca 2.300 de persoane pentru sustinerea acestei cauze. Pe un vant neprietenos m-am imbracat in hainutele mele roz pentru a ramane fidela culorii deja devenite un brand al luptei impotriva cancerului la san. Rozul este o culoare ce ma binedispune si are un impact puternic dovedit asupra creierului. Cursa a fost scurta si donatia mica, dar e mai mult decat nimic!

Pregătirea mentală a contat mai mult ca cea fizică

Da, am reusit sa alerg semimaratonul! Intr-o dimineata ploioasa de Octombrie, ca sa fiu si mai exacta in prima dimineata ploioasa de toamna, pe 9, pe la 9:00, am pornit spre Piata Alba Iulia, insotita de sotul meu si de Karl, pentru a lua startul in cursa de 21,097 km. Ploua marunt, dar macar nu batea vantul. L-am intrebat pe sotul meu daca, tinand cont de lipsa de antrenament, am vreo sansa de a trece linia de sosire, la care el mi-a dat singurul raspuns pe care-l asteptam: "Da! Totul tine de will power (m-a mintit el zambind, crezand ca nu ma vor tine genunchii pana la final)". El stia ca in ultimele 11 luni m-am accidentat de 4 ori, la ambele glezne si la ambii genunchi, mai stia ca in urma cu o saptamana am alergat doar 3 km in Herastrau si ca cea mai lunga distanta pe care o alergasem era de 6,5 km, pe banda, in noiembrie anul trecut.
Am experimentat tot felul de emotii de-a lungul alergarii chiar si teama de crampe in talpa sau la gamba. Pantofii de alergat si sosetele erau atat de ude incat degetelele mi-au fost permanent reci si pielea lor era incretita din cauza umezelii. Ce m-a tinut in cursa? O himera! Linia de finish si bucuria de a o calca! Pe la km 14 l-am sunat pe cumnatul meu sa-i spun ca alerg (alergasem impreuna, in iulie, 2,5 km pe stadionul Constanta) si ca mi-ar prinde o vorba buna. Mi-a spus sa respir, sa respir de parca as trage cea mai mare gura de aer si daca o sa respir o sa termin cursa. Asa am facut! Pe la km 16 stiam ca mai sunt 5 km si mi-am amintit ca in urma cu 3 luni alergasem in Cismigiu 5 km pe o caldura torida. Asa ca am continuat sa ma gandesc la linia de sosire si parca ma napadeau lacrimi de bucurie! Pe la km 19 vazand linia de sosire si ca traseul ne directioneaza in directia opusa mi s-a parut o rautate. Asa ca mi-am setat Prodigy in casti si am continuat. Am trecut linia de sosire pe melodia celor de la Prodigy care se pare ca nu intamplator era si este ring tonul telefonului meu mobil. Ei bine da, se poate! Am avut un vis, o himera, aceea de a trece linia de sosire si asta m-a motivat sa pun stang, drept, stang si sa dau din brate pana la final!