Tataia si intelepciunea de a nu critica

Peste tot in lume s-a dezvoltat tendinta anormala, catalogata ca normala, de a zabovi asupra lucrurilor care nu merg in viata noastra, etichetandu-le drept probleme. Constientul, cunoscut pentru valentele sale analitice, se pune pe bibilit problema si-si etaleaza calitatile de rezolvare a acesteia (apropos: problem-solving skills este una din cele mai des intalnite cerinte de catre un angajator).
Si eu am fost prinsa in acest vartej si imi amintesc de desele problemele de comunicare cu mama, responsabila de educatia si disciplinarea mea pana cand am absolvit liceul. Mama ma tragea des de urechi pentru lucrurile ce-mi ieseau prost si ma lauda rareori, atat de rar ca nici nu-mi aduc aminte. Cu cat era mai insignifianta reusita cu atat trecea mai neobservata.
Crescuta de parintii mamei pana pe la 4 ani imi amintesc si acum cu placere ca tataia nu ma certa sau nu ma descuraja niciodata. Sa fi fost o intamplare, acum ca stiu ca oamenii au comportamente diferite in contexte diferite?
Pe la 17 ani, satula de conflictele cu mama, mi-am facut curaj sa o intreb cum o certa tatal ei cand era de varsta mea.
"Tata nu m-a certat niciodata!" spuse ea instantaneu, ca si cum ar fi fost cel mai firesc lucru pe care asteptam sa-l aud. Pot sa spun ca si acum imi mai adun fata de pe jos de surprindere.
Inghitind in sec mi-am adunat fortele si am continuat: "Adica voi nu vorbeati sau tu nu faceai prostii?"
"O, faceam prostii, dar nu ma certa!"
Fata pe podea din nou si cu un efort strangulat intebai: "Pai si ce iti spunea, scapai asa basma curata cu orice?"
"Ma lua pe ocolite si ma intreba daca puteam sa fac alfel sau altceva ca sa nu ma trezesc in situatia in care eram..."
"Pai si? Vad ca inca iti amintesti cum se face", zambii eu strengareste.

Si uite asa stateau ei la taclale si asa imi amintesc ca ma tinea si pe mine de vorba tataia cand faceam cate o nefacuta. El ne ajuta sa gasim solutii si mai mult de atat ne lauda mereu, de la orice fleac pana la obtinerea unei diplome sau a unui loc de munca.

Si azi ma intreb cum de mama nu a aplicat strategia lui tataia. De unde avea el atata rabdare in a ne ajuta sa descoperim si alte variante de comportament in aceeasi situatie?

3 Surprize despre Schimbare_Calaretul

Am incercat sa schimb pe cineva drag mie, cu care se intampla sa iau micul dejun de vreo patru ani, si am esuat. De ce sa-l schimb? Ce am cu omul? Ei bine, simteam intuitiv, si cand spun simteam ma astept ca doar femeile sa inteleaga cum e cu simtitul asta, ca bea prea mult lapte gras, adica trei, patru litri saptamanal. Eu pe partea cealalta consumam doar lapte in ambalaj albastru pe care el il gasea “absolut dezgustator”. Asta-i viata mi-am zis si am lasat lucrurile asa, cumparand in continuare lapte rosu si albastru. Pana intr-o zi, cand vad in cosul de cumparaturi cinci cutii de lapte albastru. Ma uit la el si ii spun ca nu intentionez sa beau 1L de lapte pe zi, la care el spune zambind: “e pentru amandoi”. Imaginati-va viteza de ridicare a sprancenelor mele! “Am citit ca un pahar de lapte gras contine tot  atatea grasimi saturate cat 5 felii de sunca (bacon) prajita” continua el pe un ton de bine ca am aflat. Si uite asa s-a umplut frigiderul de lapte albastru. 

Studiul pe care el il citise s-a intamplat sa ajunga si in mainile mele de curand si am realizat imediat ca Principiul Autoritatii (unul din cele 6 Principii ale Persuasiunii) definit de Robert Cialdini functioneaza si ca eu nu putusem sa fac uz de acesta pentru ca nu eram o autoritate in domeniul lactatelor. Nu am reusit eu sa-l schimb, dar am sadit asocierea dintre laptele gras si imposibilitatea de a slabi :). Temele si le-a facut singur si si-a schimbat obiceiul de a cumpara lapte rosu in favoarea celui albastru. Asa ca directionarea Calaretului este vitala. Orice lipsa de claritate in informatii poate crea confuzii si implicit neimplementarea schimbarii.

Bine de stiut!

Un scurt rezumat al surprizelor:
Drumul: O fosta colega de servici se plangea ca sotul ei nu se poate lasa de fumat, in schimb ea continua sa fumeze in prezenta lui. Cand sotul meu s-a decis sa renunte la fumat din motive de sanatate ce am facut eu? M-am lasat de fumat. Sa tot fi trecut trei ani de atunci.
Elefantul: Cand sunt intr-o pasa mai proasta incerc sa retraiesc un moment de fericire. De multe ori acel moment este legat de un eveniment cu prieteni, mancare, deserturi, bauturi, etc. Cel mai la indemana este sa merg la frigider, debara si sa ma indop cu ceva bun, care de cele mai multe ori are o mie de calorii. Si stii ceva? Dupa ce traiesc momentul de extaz culinar ma simt si mai rau spunandu-mi imediat ca nu ar fi trebuit sa fac asta. Asta-i Elefantul: solutii imediate in defavoarea celor pe termen lung. Totul este in mainile mici si dibace ale Calaretului.
Calaretul: Intr-o zi, prin 2009, m-am hotarat sa citesc despre emulgatorii alimentari. Cel mai nociv dintre toate este MSG-ul (E621). Am verificat ambalajele produselor alimentare pe care le aveam in casa si am vazut MSG in preparatele pentru micul dejun, in cuburile Knorr, in supele instant, in pateul de ficat, etc. Dupa ce am citit ca in Noua Zeelanda este interzis din pricina efectului nociv asupra creierului uman (mai exact: distruge neuronii) am reusit sa-l conving pe sotul meu cu usurinta sa renuntam la produsele ce contin MSG. Asadar Calaretul trebuie sa-si faca temele sarguincios, sa-si lamureasca toate neclaritatile, sa asculte voci autoritare si apoi sa indrume Elefantul pe Drum. Asa se ajunge mai usor la Schimbare.

3 surprize despre schimbare_ Motivarea Elefantului

In cartea sa minunata “The Happiness Hypothesis”, Jonathan Haidt defineste Elefantul ca fiind partea raspunzatoare de emotiile noastre. Calaretul este definit ca partea rationala a creierului, constientul, care este raspunzator de gandirea pe termen lung, de planificare, de luarea deciziilor mai departe de momentul prezent.

Ce am aflat pana acum? Urmatoarele:

Surpriza 1 este Drumul=Situatia care ne pune probleme

Surpriza 2 este Elefantul=Inima

Surpriza 3 este Calaretul=Mintea

Slabiciunile Elefantului sunt clare: el este lenes si sperios si cauta solutiile usoare, de moment (amanarea trezitului dimineata, mancatul in exces,...) in defavoarea celor pe termen lung (punctualitatea, silueta,...). Foamea Elefantului pentru recompense imediate este opusul puterii Calaretului.

Pentru a pune punctul pe i va prezint rezultatele unor studii. Participantii, nemancati de trei ore, au fost invitati intr-un laborator unde, imediat cum intrau, erau invaluiti intr-o aroma de fursecuri cu ciocolata, proaspat preparate, ispititor de gustoase. Nu era nicio mirare cand le vedeau, pe platou, in fata lor. Mirarea era ca langa ele era un platou cu ridichi. Cercetatorii au venit cu lamurirea ca au fost alese cele doua produse pentru ca gustul lor este foarte diferit pentru ca experimentul culinar sa fie cat mai concludent. Au fost desemnate doua grupe. O grupa avea voie sa manance 2-3 ridichi si niciun fursec, iar celei de a doua i se permitea sa manance 2-3 fursecuri si nicio ridiche. Zis si facut! Misiune incheiata cu succes! La iesire ambele grupe au fost rugate sa rezolve un puzzle, care era imposibil de rezolvat, aspect necunoscut de catre participanti. Ce s-a constatat? Mancatorii de ridichi au rezistat mai putin de jumatate din timpul alocat de cei ce mancasera fursecuri inainte de a se da batuti in cautarea solutiei. De ce nu au rezistat mancatorii de ridichi mai mult? Pentru ca ei si-au folosit rezervele de autocontrol pentru a rezista tentatiei de a manca fursecuri.

Intr-un alt studiu li s-a cerut particilantilor sa-si stapaneasca emotiile in timp ce urmareau un film trist despre animale. S-a constatat ulterior ca acestia au clacat psihic mai repede decat cei carora li s-a permis sa dea frau liber emotiilor.

Prin Moldova avem o vorba. Spunem despre cineva care se enerveaza din senin ca “ii sare tandara din orice”. Abia acum am inteles care-i treaba cu iesitul din sarite pe nepusa masa.

Asa cum este lesne de inteles, tinand cont de diferenta de gabarit dintre Elefant si Calaret, ori de cate ori cei doi nu cad de comun acord asupra Drumului ne confruntam cu o problema. Calaretul se va impune bineinteles pentru o anumita perioada de timp prin alocare de energie si autocontrol (willpower). Momentul in care Calaretul ramane fara resurse este identificat ca surmenare si coincide cu momentul in care Elefantul preia bucuros carma si schimba directia Drumului (reapucatul de fumat). Asa ca ceea ce ne grabim sa etichetam ca lipsa de vointa sau lene este de fapt epuizarea constientului si coincide cu revenirea la vechile rutine.

Dar cum pui in miscare Elefantul de buna voie fara a epuiza Calaretul? 

Un industrias a realizat ca poate reduce cheltuielile companiei, in urmatorii 5 ani, cu pana la 1.000 milioane de $. Ce ii ramanea de facut? Sa convinga consiliul director.

El constatase ca manusile de protectie folosite in linia de productie erau achizitionate haotic de la diversi furnizori. Pretul platit pentru aceeasi pereche de manusi varia uneori de la 3$ la 10$, alteori de la 5$ pana la 17$. In final a colectat 424 de perechi de manusi cu diferente de pret. Putea sa faca tabele si tabelase, dosare cu numele furnizorilor si liste de preturi si de licitatii, dar la ce ar fi folosit? Probabil ca ar fi irosit prea mult timp si energie incercand sa le demonstreze managerilor companiei lucruri deja stiute si aprobate chiar de catre ei. Asa ca el ales sa le prezinte cele 424 de perechi de manusi, etichetate cu pretul de achizitie. Impactul a fost garantat! Elefantul, de buna voie, s-a pus fericit in miscare!

Ei bine, uneori ne trebuie doar 424 de perechi de manusi ca sa convingem Elefantul sa merga pe Drumul ales de Calaret.

Surpriza 3 ne dezvaluie cum trebuie sa indice Calaretul Drumul Elefantului.

3 surprize despre schimbare_ Drumul

Azi am aflat 3 lucruri surprinzatoare despre schimbare. Si ma mai mir ca 3 este cifra mea norocoasa! Ma bucur atat de tare ca mi s-au asezat informatiile in sertare incat le voi imparti cu oricine are norocul sa le citeasca.

Totul a inceput prin anul 2000 cand niste cercetatori nastrusnici s-au decis sa faca niste teste privind mancatul irational, dar fara a dezvalui participantilor acest aspect. Cercetarile au fost facute pe scara larga in mai multe state din US. Unde s-a desfasurat actiunea? La cinema. Cine erau subiectii? Iubitori de filme de actiune ce sosisera sa vizioneze Payback (cu Mel Gibson in rolul principal). Ora de difuzare a filmului undeva putin dupa ora 13:00, intr-o duminica. In ce a constat experimentul? Voluntarilor li s-au oferit floricele rancede gratis (pregatite de 5 zile, modificate in laborator) in pungi mari si foarte mari, atat de mari ca erau imposibil de terminat si li s-a cerut sa raspunda la cateva intrebari dupa film. Floricelele erau atat de rele la gust incat, la iesire, unii au cerut banii inapoi, uitand ca le-au fost oferite. Ce s-a constatat? Cei carora li s-a dat o punga sau o galeata mai mare au mancat cu 53% mai mult decat cei care au mancat dintr-o punga mai mica, fara a-si da seama. Ma duce gandul imediat la cat de des auzim la fast-food intrebari de genul: “Doriti un meniu mare? Garnitura de cartofi sa fie mare? Racoritoarea sa fie mare?”.

Asa ca in loc sa-i ceri cuiva sa se schimbe mai bine ii oferi o galeata mai mica de floricele. Ei bine ce pare a fi o problema a oamenilor este de multe ori o situatie problematica. Asa ca atunci cand drumul este indicat Schimbarea este mai posibila. Acum imi explic de ce francezii sunt atat de slabi, bucataria lor se bazeaza pe portii mici la preturi mari.

A doua surpriza de care am avut parte a fost ca Elefantul trebuie motivat, iar cea de a treia este ca trebuie date indicatii clare si precise Calaretului. Cine este Elefantul? Voi detalia in partea a doua, iar in ultima voi dezvalui si cine este Calaretul.

Intelepciunea, intre vis si realitate

M-am trezit la inceput de noiembrie cu atata energie incat imi vine sa strig de bucurie. Luna octombrie s-a dovedit a fi foarte bogata spiritual si emotional. Prima saptamana a debutat cu semi-maratonul unde mi-am demonstrat mie ca pot face orice imi propun chiar si fara a avea un as in maneca. In cea de a doua saptamana am inceput sa descopar virtual oameni cu care am o multime de ganduri in comun. In a treia mi-am sustinut jumatatea care avea un genunchi subred si am aniversat patru ani de armonie. In cea de a patra saptamana am descoperit doi oameni minunati.
Daca metereologic luna a debutat cu ploi ei bine spre finalul ei soarele ne-a dezmierdat obrajii si ne-a plantat zambete pana la urechi.

Imi amintesc o dimineata in care m-am simtit de parca as fi calatorit in timp unde am fost introdusa intelepciunii. Si cum te prezinti cand o intalnesti? Ei bine eu am luat-o la intrebari ca un copil. Si pana tarziu in noapte am primit raspunsuri invaluite in poveste. Si erau povesti adevarate, traite de oameni simpli si buni, care s-au stins de mult si a caror vorbe calauzesc inca pasii multora. Si am adormit intr-un tarziu pe canapeaua de catifea la culoarea calefei, intr-un halat roz ca obrajii unei domnite sfioase, invelita cu o patura galbena ca floarea soarelui. Si pret de cateva ceasuri am retrait acele povesti pana cand soarele mi-a dezmierdat fata si m-am trezit privind la...