Dragoste de mamă în miez de noapte

mai este un ceas până la miezul nopții

un scârțâit de poartă

o fiică în balerini, cu o cămașă albă și o fustă neagră până la genunchi cu o poșetă-n mâna dreapta

un pas în urma ei o urmează mama, care încuie poarta

fiica începe să alerge atât de repede cât deschiderea fustei îi permite

în urma ei, mama, într-o rochiță albă de pânză, puțin trecută de genunchi, o urmează, șoptindu-i să nu mai alerge

degeaba, fiica ia distanță și-n câteva secunde face la stânga și mama o pierde din priviri

mama aleargă până în capătul străduței, uitând de propriul ei sfat, întoarce capul spre stânga și rămâne acolo preț de alte câteva secunde

se cuprinde în brațe și se întoarce spre casă

cu o poartă înaintea porții care scârțâie, mama se oprește, în față unui brad, iar mâinile ei îi ating ochii și apoi obrajii

în casă, un tată, la lumina televizorului

pe străzi, o liniște asurzitoare

sub privirea mea un nou capitol din viața bucureșteană este în plină desfășurare

în căutarea fericirii, acest vector cu coordonate schimbătoare, o mamă se ține în brațe, cu gândul gonind în urma fiicei ei

sunt sigură că și mama a trăit povestea aceasta