Cum crezi că percepe creierul zicala ”de ce ți-e frică nu scapi”?

Cu toții am auzit expresia ”de ce ți-e frică nu scapi”. Ei bine, această ”vorbă” se poate transforma în realitate în funcție de timpul pe care-l alocăm gândurilor de care ne este teamă, de tipul celor de mai jos:

o să am o zi proastă azi

o să mă tragă curentul

o să răcesc

o să intru în datorii

o să avanseze pe altcineva

o să mă înșele/mă părăsească/mă concedieze

o să boțesc mașina

o să pierd calificările/concursul/bursa/locul 1, etc

1. Există o mare diferență între frică și teamă, frica apare atunci când trunchiul cerebral în strânsă legătură cu sistemul limbic depistează un pericol care ne pune viața în primejdie (o mașină care vine din contra sens direct spre mașina în care suntem de exemplu), iar teama apare în urma gândurilor (grijilor) noastre, care sunt doar scenarii produse de imaginația noastră.

Grijile zboară precum păsările deasupra capului nostru și asta nu putem preveni, însă să le lăsăm să-și ridice cuib la noi în cap, asta chiar că putem preveni. Așadar, cu cât alocăm mai mult timp unui gând cu atât avem șanse ca el să se transforme în realitate. 

De ce? Răspunsul vine de la a înțelege cum funcționează creierul uman de mai bine de 300 de milioane de ani și ca să fiu mai exactă doar a unei părți a creierului uman cunoscută sub numele de amigdală. Rolul amigdalei este de a răspunde în permanență întrebării ”sunt în siguranță?”.

Amigdala sau radarul creierului uman, are o singură funcție, aceea de a depista pericolele pentru a ne menține în viață, iar marea ei slăbiciune este că nu face diferența între ”un autoturism se îndreaptă spre mine cu viteză maximă și risc să fiu accidentă” sau ”dragă, trebuie să vorbim”. Nefăcând diferența între cele două situații amigdala are același comportament eliberând hormonii stresului (cortizol și adrenalină) care ne fac să avem una din cele trei reacții de mai jos:

1. atac,

2. apărare sau eschivare,

3. perplexitate (înghețăm, rămânem cu gura căscată, suntem înmărmuriți și incapabili de vreo reacție).

Când hormonii stresului au intrat în joc, lobii prefrontali, responsabili cu analizarea situațiilor, cu empatia, cu moralitatea, cu emoțiile controlate nu mai culeg informații din toate sertarele creierului pentru a veni cu soluții raționale iar gândirea întârzie să apară.

Putem să accesăm mai repede soluțiile? Putem să calmăm  amigdala din proprie inițiativă?

Acum că știm cine-i responsabilă pentru momentele când ne sare inima din piept sau pentru cele care când ni se pune un nod în gât sau pentru cele când pur și simplu încremenim, mai trebuie să știm că doar trăgând o gură de aer în piept și permițând oxigenului să ajungă la cortexul prefrontal ne ajută să preluăm din nou controlul asupra emoțiilor și reacțiilor noastre.

Așa începe și meditația și yoga și terapia prin râs și ora de sport, cu o gură de aer în piept; aceste practici care favorizează eliminarea în sânge a unor hormoni care anihilează hormonii stresului, și-n felul acesta lobii prefrontali vor avea o misiune mult mai ușoară, iar noi o viață mai echilibrată cu emoții și reacții controlate voluntar.

Starea de fericire și alimentația, care este legătura?

Este vreo legătură între alimentele pe care le mâncăm și starea de fericire?

Da, există și mai mult decât atât lipsa anumitor produse din alimentația noastră zilnică ne pot provoca stări de indispoziție, căderi de energie și pot alimenta chiar stările depresive.

Pentru că principala funcție a creierului este aceea de a învăța propun să facem un nou pas în a învăța cum să fim mai fericiți dacă știm cum să ne planificăm mesele zilnice. 
Așadar, ce trebuie să conțină zilnic produsele pe care le consumăm? Un aminoacid care se numește triptofan.

În neurologie, triptofanul (aminoacid care nu poate fi sintetizat de organism) este chiar o vedetă, pentru că el produce hormonul fericirii, serotonina, din excesul rămas după biosinteza vitaminei B3. Serotonina la rândul ei produce melatonină.

Prezența serotoninei în organismul uman alungă tristețea, depresia, căreia îi ia locul starea de bună dispoziție, iar prezența melatoninei pregătește organismul pentru somn, timp în care colectează reziduurile din organism, deoarece pătrunde în fiecare celulă a corpului și curăță radicalii liberi și celelalte toxine dăunătoare. Iar vitamina B3  scade nivelul colesterolului rău și al trigliceridelor, reducând riscul de maladii cardiovasculare, crescând în același timp nivelul colesterolului bun. Carența de vitamina B3 se manifestă prin: oboseală, pierderea apetitului, iritabilitate, greață, erupții cutanate, dureri de cap, agresivitate, risc de alergie solară, piele crăpată cu descuamări, tulburări digestive, tensiune nervoasă, depresie, insomnie.

Până aici ceață? Hai să facem o recapitulare. Triptofanul produce vitamina B3, serotonina, care la rândul ei produce melatonina. Vitamina B3, serotonina și melatonina ne asigură un trai mai fericit și sănătos, asta dacă ”mâncăm” triptofan .

Cu toții cheltuim bani pe mâncare, așa că hai să învățăm ce alegeri înțelepte putem să facem pentru a avea un creier mai fericit. Produse bogate în triptofan sunt:  

Produsele lactate precum: brânză proaspătă, cedar, gruyere sau parmesan, tofu, iaurt, lapte, lapte de soia

Carne: de miel, de vânat, ficat de vită sau vițel, piept de pui sau curcan

Pește: cod, ton, creveți, macrou, somon, scoici

Fructe precum: mere, banane, afine, căpșuni, avocado, anannas, piersici

Legume: spanac, muștar, sparanghel, vinete, suc de fructe de iarnă, mazăre verde, alge, broccoli, ceapă, roșii, varză, conopidă, ciuperci, castraveți, cartofi, soia, fasole, năut

Nuci&semințe: caju (îi oferă organismului tot ceea ce are nevoie pentru ca acest aminoacid să traverseze bariera hemato-encefalică, datorită conținutului proporțional de triptofan și de carbohidrați), nuci, arahide, fistic, castane, migdale, semințe de: susan, dovleac, floarea soarelui (prăjite), quinoa

Cereale: Grâu, orez brun sau roșu, orz, porumb, ovăz

și Albuș de ou (gătit).

Ce am învățat din 2010 și până în prezent legat de alimentație? Că ce am în frigider, cămară, debara, sertare, aia mănânc? Cum fac să nu am în casă alimente care nu aduc niciun beneficiu sănătății mele sau a familiei mele? Mă îngrijesc și merg la cumpărături cu o listă de produse (cu un plan pentru 7 zile) care mă ajută pe mine și familia mea să ne menținem sănătoși, energici, cu o greutate corporală ideală și în același timp fericiți.

Cum e cu rezoluțiile de la început de an? La ce se rezumă ele?

Nu știu alții cum sunt dar eu când încep un an nou îmi doresc de fapt să-l depășesc pe cel care tocmai s-a încheiat. Iar ca să pot să-l depășesc trebuie să-i transmit creierului meu ce are de făcut, adică să-i dau referințe clare despre ce anume mi-am propus să depășesc, cum și până când.

Când îi transmit creierului mesajul că vreau un an mai bun sau că vreau să-l depășesc pe cel precedent l-am băgat într-o mare ceață. Pentru creierul uman termeni precum mai bun, mai fericit, mai sănătos, mai prosper sunt cât se poate de neclari și din această cauză nivelul de concentrare este perturbat de tentațiile care apar la orizont: de la a verifica alertele pe telefon la fiecare 5 minute, la a mai ieși la o țigară, la a mai bea o cafea, la a mai mai cădea pradă unei gustări neplanificate înainte de a ne apuca de un anumit lucru, și exemplele pot continua.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că dragul și prietenul nostru creier revine la obiceiuri puternic înrădăcinate în subconștientul nostru când lucrurile transmise de conștient nu-i sunt clar explicate. Veștile bune sunt că funcția de bază a creierului este cea de a învăța și că zilnic creierul produce în medie 10.000 de neuroni noi, care-n 1-3 luni pot crea căi neuronale (doar dacă-l alimentăm cu informații noi). La baza creării unei noi rutine stă de fapt crearea unei noi căi neuronale.

Ce-mi rămâne de făcut în acest caz? Cum fac totuși să-mi depășesc reușitele de anul trecut? Cum fac să fiu mai fericită? Mai sănătoasă?

Detaliez! Îi dau detalii creierului despre ce anume am vrut să spun, cum și până când am nevoie de rezultatele noi.

De exemplu: Să presupunem că doresc să am relații mai bune cu familia. Mai exact cu cine din familie? Cu X. Dorința de a avea o relație mai bună cu X nu este suficientă însă și trebuie să mai vin cu detalii despre cum intenționez și până când intenționez să rezolv această situație: până la sfârșitul lunii ianuarie îi voi trimite lui X o scrisoare prin care îi voi transmite cum afectează relația dintre noi pe mine și pe cei din jurul nostru și propun câteva soluții o îmbunătățire. Scrisoarea aceasta o voi redacta, doar după după ce am citit ”Terapia Familiei” de Virginia Satir de exemplu. Apoi, după 14 zile voi face follow-up scrisorii, voi suna persoana în cazul în care nu m-a sunat ea între timp. Voi culege și partea ei legată de relația noastră și soluțiile propuse de aceasta. Iar în final, dacă nu reușesc pe această cale, până de Paște, vom apela la un specialist (psiholog) care să medieze situația, ca la următoarea reuniune de familie situația să fie complet rezolvată.

Un alt exemplu poate fi legat de abundența financiară. Îmi doresc să câștig mai mult ca-n 2015. Din nou, este suficient doar exprimarea, verbalizarea dorinței? Nu. Așadar încep să-mi pun întrebări de clarificare. Vreau să câștig mai mult ca în primul trimestru, al doilea, al treilea sau al patrulea. Mă uit la anul precedent și realizez ca doar două dintre trimestre au avut venituri mai mici, când nivelul meu de sănătate a fost unul scăzut, implicit nivelul motivației și al voinței interioare. Bun. Ce s-a întâmplat în acea perioadă? Analizez activitatea sau lipsa ei, iar după ce am diagnosticat ce n-a mers, îmi propun să o îmbunătățesc. Cum o pot îmbunătățesc? Prin a-mi îmbunătăți sănătatea fizică și mentală pentru a-mi crește imunitatea. Cum pot să fac asta? Printr-o alimentație atent documentată pentru a-mi scădea nivelul de oboseală și crește nivelul voinței interioare (implementarea unei noi rutine alimentare (3 mese pe zi la ore fixe), iar după 30 de zile introducerea unor activități sportive în weekend, iar după încă o lună introducerea activităților fizice și-n timpul săptămânii; totodată prin adăugarea unei ore de somn în programul de zi renunțând să mă uit o oră la TV sau pe Facebook, etc).

Cu cât e mai detaliat planul și cu cât are mai multe informații legate de perioadele de implementare cu atât are mai multe șanse de reușită.

Pentru a introduce o rutină nouă în programul nostru trebuie să renunțăm la una veche, sau prin eficientizarea uneia vechi, iar timpul câștigat îl alocăm rutinei noi. Noile planuri trebuie introduse pe rând și cum începe conturarea unui plan, mai adăugam unul nou. Este absolut necesar să adaptăm planurile pe parcurs, la unele putem chiar renunța pentru că nu ni se vor mai părea importante sau relevante.

A ce sună toate acestea într-un cuvânt? Sună a planificare! Sună a organizare! Care-s roadele planificării? Care să fie? Bifele de la final de an și material pentru o și mai clară planificare a lui 2017.

Prin capul nostru zburdă zilnic zeci de mii de gânduri, printre ele sunt și dorințele noastre. Dacă nu le extragem într-un planificator, dacă nu ne ocupăm de detalierea lor, dacă nu le urmărim evoluția e ca și cum planurile noastre ar fi în cel mai aglomerat aeroport din lume în perioada sărbătorilor, când tot ce ne-am dori e să ne îmbarcăm și să scăpăm de haos, adică în lipsa planificării ne lăsăm purtați de mulțime și așteptăm merindele lui 2017.

Te-ai întrebat vreodată de ce putem sprinta spre linia de sosire chiar și atunci când suntem rupți de oboseală? Te-ai întrebat vreodată de ce ne organizăm mai bine cu câteva ore înainte de a preda o lucrare/raport? Pentru că creierul, pe măsură ce se apropie de țintă are capacitatea de a se concentra, iar pentru a ne bucura de cât mai multe reușite trebuie să-i reamintim mereu care-i ținta către care se îndreaptă.

”Dă-mi 6 ore pentru a tăia un copac și-mi voi petrece primele 4 ore ascuțindu-mi toporul”.

Spor la planificare să avem!