luni, 4 ianuarie 2016

Cum e cu rezoluțiile de la început de an? La ce se rezumă ele?

Nu știu alții cum sunt dar eu când încep un an nou îmi doresc de fapt să-l depășesc pe cel care tocmai s-a încheiat. Iar ca să pot să-l depășesc trebuie să-i transmit creierului meu ce are de făcut, adică să-i dau referințe clare despre ce anume mi-am propus să depășesc, cum și până când.

Când îi transmit creierului mesajul că vreau un an mai bun sau că vreau să-l depășesc pe cel precedent l-am băgat într-o mare ceață. Pentru creierul uman termeni precum mai bun, mai fericit, mai sănătos, mai prosper sunt cât se poate de neclari și din această cauză nivelul de concentrare este perturbat de tentațiile care apar la orizont: de la a verifica alertele pe telefon la fiecare 5 minute, la a mai ieși la o țigară, la a mai bea o cafea, la a mai mai cădea pradă unei gustări neplanificate înainte de a ne apuca de un anumit lucru, și exemplele pot continua.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că dragul și prietenul nostru creier revine la obiceiuri puternic înrădăcinate în subconștientul nostru când lucrurile transmise de conștient nu-i sunt clar explicate. Veștile bune sunt că funcția de bază a creierului este cea de a învăța și că zilnic creierul produce în medie 10.000 de neuroni noi, care-n 1-3 luni pot crea căi neuronale (doar dacă-l alimentăm cu informații noi). La baza creării unei noi rutine stă de fapt crearea unei noi căi neuronale.

Ce-mi rămâne de făcut în acest caz? Cum fac totuși să-mi depășesc reușitele de anul trecut? Cum fac să fiu mai fericită? Mai sănătoasă?

Detaliez! Îi dau detalii creierului despre ce anume am vrut să spun, cum și până când am nevoie de rezultatele noi.

De exemplu: Să presupunem că doresc să am relații mai bune cu familia. Mai exact cu cine din familie? Cu X. Dorința de a avea o relație mai bună cu X nu este suficientă însă și trebuie să mai vin cu detalii despre cum intenționez și până când intenționez să rezolv această situație: până la sfârșitul lunii ianuarie îi voi trimite lui X o scrisoare prin care îi voi transmite cum afectează relația dintre noi pe mine și pe cei din jurul nostru și propun câteva soluții o îmbunătățire. Scrisoarea aceasta o voi redacta, doar după după ce am citit ”Terapia Familiei” de Virginia Satir de exemplu. Apoi, după 14 zile voi face follow-up scrisorii, voi suna persoana în cazul în care nu m-a sunat ea între timp. Voi culege și partea ei legată de relația noastră și soluțiile propuse de aceasta. Iar în final, dacă nu reușesc pe această cale, până de Paște, vom apela la un specialist (psiholog) care să medieze situația, ca la următoarea reuniune de familie situația să fie complet rezolvată.

Un alt exemplu poate fi legat de abundența financiară. Îmi doresc să câștig mai mult ca-n 2015. Din nou, este suficient doar exprimarea, verbalizarea dorinței? Nu. Așadar încep să-mi pun întrebări de clarificare. Vreau să câștig mai mult ca în primul trimestru, al doilea, al treilea sau al patrulea. Mă uit la anul precedent și realizez ca doar două dintre trimestre au avut venituri mai mici, când nivelul meu de sănătate a fost unul scăzut, implicit nivelul motivației și al voinței interioare. Bun. Ce s-a întâmplat în acea perioadă? Analizez activitatea sau lipsa ei, iar după ce am diagnosticat ce n-a mers, îmi propun să o îmbunătățesc. Cum o pot îmbunătățesc? Prin a-mi îmbunătăți sănătatea fizică și mentală pentru a-mi crește imunitatea. Cum pot să fac asta? Printr-o alimentație atent documentată pentru a-mi scădea nivelul de oboseală și crește nivelul voinței interioare (implementarea unei noi rutine alimentare (3 mese pe zi la ore fixe), iar după 30 de zile introducerea unor activități sportive în weekend, iar după încă o lună introducerea activităților fizice și-n timpul săptămânii; totodată prin adăugarea unei ore de somn în programul de zi renunțând să mă uit o oră la TV sau pe Facebook, etc).

Cu cât e mai detaliat planul și cu cât are mai multe informații legate de perioadele de implementare cu atât are mai multe șanse de reușită.

Pentru a introduce o rutină nouă în programul nostru trebuie să renunțăm la una veche, sau prin eficientizarea uneia vechi, iar timpul câștigat îl alocăm rutinei noi. Noile planuri trebuie introduse pe rând și cum începe conturarea unui plan, mai adăugam unul nou. Este absolut necesar să adaptăm planurile pe parcurs, la unele putem chiar renunța pentru că nu ni se vor mai părea importante sau relevante.

A ce sună toate acestea într-un cuvânt? Sună a planificare! Sună a organizare! Care-s roadele planificării? Care să fie? Bifele de la final de an și material pentru o și mai clară planificare a lui 2017.

Prin capul nostru zburdă zilnic zeci de mii de gânduri, printre ele sunt și dorințele noastre. Dacă nu le extragem într-un planificator, dacă nu ne ocupăm de detalierea lor, dacă nu le urmărim evoluția e ca și cum planurile noastre ar fi în cel mai aglomerat aeroport din lume în perioada sărbătorilor, când tot ce ne-am dori e să ne îmbarcăm și să scăpăm de haos, adică în lipsa planificării ne lăsăm purtați de mulțime și așteptăm merindele lui 2017.

Te-ai întrebat vreodată de ce putem sprinta spre linia de sosire chiar și atunci când suntem rupți de oboseală? Te-ai întrebat vreodată de ce ne organizăm mai bine cu câteva ore înainte de a preda o lucrare/raport? Pentru că creierul, pe măsură ce se apropie de țintă are capacitatea de a se concentra, iar pentru a ne bucura de cât mai multe reușite trebuie să-i reamintim mereu care-i ținta către care se îndreaptă.

”Dă-mi 6 ore pentru a tăia un copac și-mi voi petrece primele 4 ore ascuțindu-mi toporul”.

Spor la planificare să avem!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu