Intelepciunea, intre vis si realitate

M-am trezit la inceput de noiembrie cu atata energie incat imi vine sa strig de bucurie. Luna octombrie s-a dovedit a fi foarte bogata spiritual si emotional. Prima saptamana a debutat cu semi-maratonul unde mi-am demonstrat mie ca pot face orice imi propun chiar si fara a avea un as in maneca. In cea de a doua saptamana am inceput sa descopar virtual oameni cu care am o multime de ganduri in comun. In a treia mi-am sustinut jumatatea care avea un genunchi subred si am aniversat patru ani de armonie. In cea de a patra saptamana am descoperit doi oameni minunati.
Daca metereologic luna a debutat cu ploi ei bine spre finalul ei soarele ne-a dezmierdat obrajii si ne-a plantat zambete pana la urechi.

Imi amintesc o dimineata in care m-am simtit de parca as fi calatorit in timp unde am fost introdusa intelepciunii. Si cum te prezinti cand o intalnesti? Ei bine eu am luat-o la intrebari ca un copil. Si pana tarziu in noapte am primit raspunsuri invaluite in poveste. Si erau povesti adevarate, traite de oameni simpli si buni, care s-au stins de mult si a caror vorbe calauzesc inca pasii multora. Si am adormit intr-un tarziu pe canapeaua de catifea la culoarea calefei, intr-un halat roz ca obrajii unei domnite sfioase, invelita cu o patura galbena ca floarea soarelui. Si pret de cateva ceasuri am retrait acele povesti pana cand soarele mi-a dezmierdat fata si m-am trezit privind la...